Ana-Maria Gavril
26.07.2016
Cireșe
Mâini de mamă și de tată Purtând parfum de cireșe… Răsună prin ograda toată Copilăria ce-a fost odată. Carne dulce de cireșe-n pârg Mi-e dor s-alerg prin crâng. Carne dulce de cireșe-n copt Aș [...]
19.07.2016
Despre vise…
Ia-mă, mamă, de mână Să cutreierăm prin a mea Copilărie, Ia-l de mână și pe tata Să mai zăbovim Cât să ne mai simțim tineri. Unde-i cireșul cu negre, Amare cireșe? Unde-i vișinul Să mă strigi să [...]
01.07.2016
Așază-te…
Ochi de zi, născut Printre nori puhavi Ca niște trupuri colcăind De boli grele, Abia zăriți Printre pleoape-necate Doinind a durere Sau ca niște gogoși dospinde, Abia frământate de mâini de mame [...]
26.06.2016
Și-a-nflorit…
Inima Desprinsă din trupul-epavă A-mprumutat De fluturi aripi. Odihnă găsind Pe-o lacrimă a cerului, S-a retras Să renască Din nesfârșit ocean. Și-a-nflorit A viață, Scoică rodindă: [...]
19.06.2016
Mai vin…
Mai plouă, uneori, Din cer, din suflete. Mai cade ploaia pe flori, Mai vin peste suflet nori. Abia mijitele frunze plăpânde Zburdă sub a stropilor mângâiere, Numai ochii-n lacrimi Caută-n [...]
12.06.2016
Cer senin…
Pe tâmpla cerului aș scrie, azi, Cu trupul meu cerneală străvezie De-atâtea zile mistuind de-amarnic dor Cuvinte nu prea multe Sau mai bine… Aș face doar conturul unei inimi… cât a mea… Și-n ea – [...]
05.06.2016
Mai lenevește cuvântul…
Azi, cuvântul lenevește ca o felină la soare. Toarce leneș povestea și-o deapănă, fir subțire Pe-un ghem ce-adună tot mai multe amintiri, Fir când trainic, când prea putrezit de lacrimi. [...]
01.06.2016
Mai prunc…
Zdrențuite vise de copil Mai țopăie prin inimi Ca un remember al unei Dulci mângâieri de părinte Blajin. Ne roade dorul de pasul în țărnă, De jocul cu gingașele păpădii, Ne e trupul gârbovit de [...]
30.05.2016
Pașii mei prin primăvară…
Miros de reavăn pământ. Copaci în floare – dulce parfum. Soare. Cer senin. Fir nou de iarbă. Abia sosiții cocostârci La margine de luncă. Patru. Doi câte doi Spre nouă viață. Cuib peste iarnă [...]
23.05.2016
De teama ahurilor sufletele-și închid porțile…
Nasc tot mai încuietoare-ntrebări zilele. De teama ahurilor sufletele-și închid porțile. Urlă prin inimă asurzitor, amare, poverile. Trec prin noi voci depănând, triste, poveștile. Privesc [...]
