Adrian Sângeorzan

08.02.2018

Când zăpada nu s-a mai topit până în martie

A venit apoi iarna. Anul acela a nins devreme şi zăpada nu s-a mai topit până în martie. Când ieşeam din casă fiecare pas era însoţit de scârţâitul zăpezii îngheţate. Până ajungeam cu sania în [...]
01.02.2018

Povești cu stafii

După ce am învăţat să călăresc plecam la plimbare cu Bator pe drumul forestier. Eram încă fascinat de sunetele acelor copaci de lângă ruine. Într-o zi târzie de toamnă mi-am luat cu mine [...]
25.01.2018

Sunetele stranii ale copacilor doborâţi

Dispensarul avea oarecum reputaţia unui club social. Mă trezeam seara cu veterinarul sau preotul ortodox bătându-mi la uşă pentru o partidă de şah sau poker, sau pur şi simplu pentru a sta de [...]
18.01.2018

Curgeai cu valul, spre nimic

Eram foarte tânăr şi încă nu-mi doream să fug de realitate. Asta a venit mai târziu, pe măsură ce mi-am epuizat resursele de adaptare într-o lume care nu ne dădea prea multe şanse. Păream turnaţi [...]
11.01.2018

Timpul părea să ne fi dat o mică păsuire

După primul an absolvit la medicină, am început să ridicăm ochii din cărţi. În fiecare toamnă ne duceau câteva săptămâni la muncile agricole sau patriotice şi asta a ajutat desigur la apropierea [...]
04.01.2018

Nişte copii teribili care nu vor să îmbătrânească

După primul an de medicină ne-am relaxat cu toţii şi am descoperit Costineştiul, pe litoralul Mării Negre, locul unde se întâlneau studenţii în vacanţa de vară şi unde se puteau întâmpla toate [...]
28.12.2017

O revoluție (sexuală)

În noaptea aceea toţi balicii ştiau că mă duc la o femeie şi când am ieşit din cămin cu valiza Ginei, un val de strigăte mi-a răpăit pe timpane în care mi se explica clar ce trebuia să-i fac [...]
21.12.2017

Crezi că-l cunoşti cu adevărat?

Plecam acasă la Bistriţa aproape în fiecare sesiune. Acolo mă simţeam la adăpost de lumea nebună din căminul 6, iar timpul era un animal mai uşor de îmblânzit. Începusem să cred că am să ajung [...]
14.12.2017

Vremuri grele pentru medicinişti

Cu zece zile înainte de examenul de oase mi-am luat craniul, notiţele, un atlas şi am plecat la Bistriţa ca să învăţ acasă. De a doua zi am intrat în sistemul de învăţat al lui Gubeş în care [...]
07.12.2017

Stafiile noastre, cele de toate zilele

În prima lună de cămin am descoperit brusc că-mi iubesc părinţii şi le-am scris nişte scrisori atât de tandre, încât s-au îngrijorat de sănătatea mea mentală şi într-o zi m-am trezit cu ei în [...]