Personaje ale mitologiei populare româneşti, Babele, sunt primele 9 zile ale lunii Martie, şi au rolul de a vesti venirea primăverii. Legenda spune că, în aceste zile, Baba Dochia, care este „responsabilă” cu aducerea iernii, îşi dă jos cele nouă cojoace. În legendele geto-dacice, la început de an agrar, adică la 1 martie era prăznuită Sfânta Evdochia, devenită apoi în legende Dochia, stăpâna naturii.
Într-un an, în prag de primăvară, Dochia a plecat pe munte cu o turmă de oi şi de frig şi-a pus pe ea nouă cojoace. Când a venit 1 martie, vremea a început să se încălzească, iar Dochia îşi dădea jos câte un cojoc, atârnându-l de câte-un copac din cale. Când a dat jos şi ultimul cojoc, afară s-a făcut un ger aşa de năpraznic încât Dochia a îngheţat cu toată turma de oi.
O altă legendă aduce un început de „drum” pentru plecarea Dochiei la munte şi spune că fiul babei, Dragobete (am făcut cunoştinţă cu el pe data de 24 februarie) i-a adus acesteia noră în casă fără să-i ceară acceptul. Atunci Dochia, ca să-şi supere nora, într-o zi rece de iarnă, i-a dat acesteia un ghem de lână neagră și a trimis-o la râu să-l spele, spunându-i să nu se întoarcă până când lâna nu devine albă. Fata a încercat să spele lâna, dar chiar dacă degetele sale au început să sângereze, culoarea lânii rămânea tot neagră. De disperare, pentru că nu se putea întoarce acasă la soțul iubit, a început să plângă. Impresionat de durerea fetei, Domnul i-a apărut în cale și i-a dat o floare roșie, spunându-i să spele lâna cu ea. Mulțumindu-i, fata a pus floarea în apă, a spălat lâna și a constatat cu uimire că lâna s-a albit. Fericită că a reușit să ducă la bun sfârșit această sarcină grea, fata se întoarse acasă. Auzind povestea fetei, Baba Dochia se înfurie crezând că este primăvară, deoarece Mărțișor îi putuse oferi o floare fetei. Pornește îmbrăcată în nouă cojoace (unele variante povestesc de 12) în căutarea primăverii.*
De legenda Babei Dochia sunt legate şi numele culmii Babele din masivul Bucegi. În Dicționarul de simboluri și arhetipuri culturale, Ivan Evseev arată că „în mitologia calendaristică sunt prezente în forma Zilelor Babelor (1-9/12 martie), marcând timpul schimbător și capricios de primavară (…), ascendența principiului feminin în viața naturii, societății și psihologiei individuale.”

Foto de pe traseeturistice.com
Tot aceasta este vremea când femeia își alege o babă pentru a afla cum îi va fi sufletul și norocul pâna la sosirea babelor din anul următor. Astfel, zilele luminoase, însorite sunt aducătoare de fericire, noroc și belsug, în timp ce vremea rece, cu ploi și ninsori înseamnă lacrimi, necazuri, sărăcie, neîmpliniri. În alte părţi, se consideră că vremea din ziua aleasă de fiecare arată cum e sufletul acelei persoane, vesel, luminos, întunecat sau capricios, şi că, de fapt, ploaia şi ninsoarea sunt semne de bogăţie.
Imagine cover: Ileana Horoba-Danci
*sursa informaţii: wikipedia