Ramona Müller 
„Mi-am înseninat gândurile până au început să se vadă în ele munţii.”
(Marin Sorescu)
[prima parte o puteți citi aici – Eram doar noi și cerul…]
Lăsăm ciobanul să îşi pască oiţele cuminţi şi ne îndreptăm paşii înapoi pe Drumul Strategic, care este un drum de culme principală a Munţilor Latoriţei, ce ţine de la Valea Măceşului (550 metri altitudine) până la Şaua Ştefanu (1 951 metri altitudine), din Munţii Parâng. Considerat unul dintre cele mai frumoase drumuri alpine, Strategicul a fost amenajat în timpul Primului Război Mondial în 1916. Urmăm serpentinele largi ale drumului ce ne conduc spre Vârful Fratoşteanu Mare, aflat la 2 053 metri , al doilea ca înălţime din Munţii Latoriţei. Calcarele şi crestele dantelate ce apar din loc în loc sporesc farmecul regiunii.
Popasul pe vârf ne oferă câteva minute de răgaz pentru a imortaliza priveliştea ce ni se deschide de jur împrejur. De pe platoul situat la peste 2000 de metri altitudine putem zări culmile înalte ale munţilor Lotrului, Parângului şi Căpăţânii. Spre est, imediat de sub Vf. Fratoşteanu o căldare glaciară îşi conturează perimetrul în care se găseşte Lacul Negru, ce constituie obârşia văii Rudăreasa. În sud Curmătura Olteţului înaintează adânc despărţind Munţii Parâng de Culmea Căpăţânii. Impozant ca de obicei, spre est, Făgăraşul îşi etala pe albastrul boltei cereşti zidul montan crenelat. Spre nord, se pot observa vârfurile Stefleşti şi Băluţu din Munţii Lotrului.
De pe înălţimile Vf. Fratoşteanu, culmile stâncoase de peste 500 de metri se apleacă spre Latoriţa, afluent al Lotrului. Prea puţini cunoscuţi, Munţii Latoriţei, oferă turistului peisaje minunate reflectate în cascade şi lacuri de munte, drumuri forestiere, păduri smălţuite de coloritul anotimpurilor, ace şi pinteni, lacuri de acumulare. Dragostea de munte este una eternă, ca şi semeţia lui.
Coborâm din golul alpin pe drumul ce urmează panta lină şi ne îndreptăm spre Cabana Plaiul Poienii. Altitudinea scade şi intrăm în pădurea deasă de molizi şi brazi. Distanţa destul de mare parcursă în pădure (aproximativ 11 km) timp de 4 ore şi jumătate nu ne dă ocazia să admirăm munţii din împrejurimi. Un scurt popas ni-l oferă cantonul de lângă muntele Ştevia, unde ne împrospătăm proviziile de apă şi admirăm micul locaş unde câteva icoane îţi creau stare de linişte (una dintre ele avea inscripţionat anul fabricaţiei – 1862). Trecem pe lângă Stâna Corni şi străbatem din nou o regiune de gol alpin într-o privelişte mirifică. Câteva construcţii se ivesc pe partea dreaptă a drumului. Trei cai semeţi pasc liniştiţi în după-amiaza autumnală. Privesc roată şi nu mă mai satur de acest minunat decor. Ne călăuzim după liziera pădurii ce ne conduce spre Muntele Plăişor. Deodată, o haită de câini ne latră agresiv. Ne continuăm drumul până când ieşim din aria gospodăriei. Ca şi cum am fi ajuns la o linie imaginară de sosire, tot aşa câinii nu mai fac un pas mai departe.
Ca în poveştile lui Ispirescu, de neunde pe partea stângă a drumului, de la marginea pădurii apare o femeie ce trage de căpăstru un cal robust. Este însoţită de un adolescent, presupun eu, copilul ei. Împreună fac eforturi să transporte un trunchi de copac până la bojdeuca lor.
O întrebăm dacă acea cărare ne duce înspre Voineasa. Aprobă într-un gest tihnit:
– Da, urmaţi cărarea pe marginea pădurii de mesteceni.
Surprind câteva poze cu efortul acestei familii de a fixa de hamul calului buşteanul ce le va încălzi coliba. Căpiţele de fân strânse ca un fel de rugăciune spre cer păreau că aşteaptă altarul toamnei să le dea binecuvântarea aurie. Respir toamna şi inima mea tresaltă. Frunzele mestecenilor par nişte bănuţi foşnitori în amurgul de octombrie ce stă la pândă.
Ultima oră şi jumătate o efectuăm într-o permanentă coborâre. Dificultatea găsirii potecii prin pădurea deasă ne stresează, deoarece lipsa marcajului este unul dintre aspectele negative ale administrării turistice a acestei regiuni. Studiul hărţii este absolut necesară în aceste condiţii. Voineasa apare în mica depresiune de pe Valea Lotrului.
Nea Săndel ne primeşte vesel ca de obicei. După 12 ore de traseu calculez distanţa măsurată în kilometri şi ajng la cifra de 28 de kilometri. Nu-i rău!
