Adriana Ungureanu 
Pe Facebook circulă tot felul de reclame pregătite într-un mod deștept, cu filmulețe și detalii despre produse, oferind posibilitatea de a le cumpăra imediat online. Deși totul apare, cum se spune, ”mură în gură”, cele mai multe întrebări din comentariile celor interesați fac referire la întrebarea ”Cât costă?” semn că oamenii nici n-au accesat linkul respectiv, ori au citit ”pe diagonală”, fără să ia în considerare informațiile esențiale.
O altă întrebare pe care o întâmpin din partea cunoscuților mei este ”unde pot găsi cartea ta?”. Bineînțeles, celor din București, dornici de o plimbare, le pot explica unde să se ducă și ”să mă găsească”, dar pentru cei din provincie singura soluție este Internetul.
Pe lângă cele două exemple relatate de mine, am toată convingerea că mulți dintre cei care pun întrebări legate de diverse achiziții se descurcă grozav să afle informații când caută o excursie sau hotelul unde vor locui ori despre rețete noi de prăjituri. Este incredibil, dar totuși se întâmplă ca în secolul XXI, în țara cu cea mai mare viteză a Internetului – da, despre România este vorba! -, există încă persoane care simt nevoia să cheltuiască timp aiurea cu deplasarea la fața locului, cu telefoanele, evitând tranzacțiile online bancare, preferând cash-ul. Dincolo de faptul că modul lor de cumpărare este ineficient în termeni de cost și timp, denotă un primitivism care contrastează cu postura de ”cetățeni europeni”.
Este cunoscut faptul că avem talentul de a prezenta statisticile în stil propriu, punându-ne într-o lumină care ne avantajează. Astfel, cum interpretările noastre prezintă un top al procentelor și nu al valorilor în sine, așa se face că în privința comerțului online, România figurează cu cea mai mare creștere din Europa, aproape dublu față de media partenerilor noștri din Uniune, deși aceleași rapoarte reliefează (în treacăt) poziția care ne caracterizează de fapt cel mai bine, situându-ne pe ultimul loc în ceea ce privește numărul de utilizatori care apelează la acest tip de comerț. Motivul principal nu este neapărat neștiința, pentru că lumea se descurcă în momentul în care este interesată cu adevărat de ceva anume, dar devine reticentă când vine vorba despre a furniza date personale, a da o adresă de livrare, un număr de card bancar. Din fericire, o directivă europeană impune ca începând cu 25 mai 2018 comercianții români să aplice regulamentul privind protecția datelor personale. Astfel, comercianții online vor opera datele clienților cu acordul lor, urmând să-i informeze cum au fost procesate și vor păstra evidențele respective.
Sunt zeci de mii de site-uri românești de pe care se pot face cumpărături diverse, de la produse până la servicii. Culmea este că nu toți cei care oferă servicii dedicate celor mai aprigi utilizatori de net reușesc să fie la înălțimea clienților lor.
Spuneam în articolul trecut că singura facultate din secolul actual este aceea care a decis să renunțe la hârtii în momentul înscrierii la examen și care a recurs la posibilitatea de a se face plata online, evitând astfel cozile interminabile, permițând viitorului student să-și dedice timpul pentru ceva ce-i este util. Culmea este că propovăduitorii științelor economice, acei oameni care cugetă despre rentabilitate și eficiență, n-au dat dovadă de atâta modernitate, preferând să opteze pentru varianta înscrierii prin prezența personală a candidatului la sediul facultății, determinând astfel o dublă pierdere de timp, odată cu pre-înscrierea online și apoi cu depunerea dosarului în format fizic, prilej de a arăta poporului la televizor cum viitorii lor studenți sunt așezați cuminți la cozi comuniste. Nici cei care pregătesc inginerii n-au reușit să țină pasul vremurilor, declarându-se nostalgici ai hârtiilor, după ce și-au amăgit clienții cu pre-înscrierea online.
Este lesne de înțeles că aproape tot ce există în lumea reală se va muta treptat, fie că ne dorim sau nu, în lumea virtuală. Motivul principal este eficiența, simplificarea traiului și dedicarea timpului în scop creativ, personal.
Și pentru că am adus vorba despre creație, cineva din Uniunea Scriitorilor îmi reproșa că scriu la o revistă online care, încerc să citez: ”nu are valoare ” (deși vorbea în numele propriu), ”doar ce apare tipărit este sfânt! ”Cine citește online? Până și cărțile se preferă pe hârtie!”. Orice spuneam, nu eram convingătoare și am încetat să insist, știind că în fața unor oameni care ”le știu pe toate” victoria e perfidă.
Dincolo de polemică, încerc un exercițiu de imaginație: dacă ar fi fost ”pe hârtie” revista ”Literatura de azi” s-ar fi bucurat de mai multe abonamente? Nu e nevoie de un răspuns, e suficient să urmăresc o mișcare recentă a unei alte reviste, tot de cultură, care s-a lansat inițial în format tipărit și acum se pregătește să devină vizibilă și în mediul online, semn că virtualul începe să devină ”sfânt” pentru cei care proiectează viitorul! Am toată convingerea că plata online este cea care subminează elanul celor interesați în ambele cazuri, deși cred că ideea de abonament de orice fel inhibă mintea unor oameni vânători de gratuități. Culmea e că toți aceștia nu evită total mediul online, de aici se alimentează cu tot felul de articole propagandistice sau diversioniste, pe care le trimit cunoscuților pe e-mail. Dar când vine vorba să acceseze o informație de calitate, muncită, la un preț mai mult decât decent, nu-i mai interesează.
Sunt de acord, la achizițiile de pe Internet diferă uneori calitatea, culoarea, mărimea etc. Numai că dreptul cumpărătorului este același, indiferent de unde se aprovizionează și poate face retur, primindu-și banii înapoi, exact cum se întâmplă în magazin. Dar există și produse ori servicii, cum ar fi o carte, un abonament, o vacanță, un bilet de autobuz sau de tren și multe altele, care se pot achiziționa cu succes din mediul online.
Poveștile adevărate sau născocite sunt temeiul temerilor multora dintre noi. Ca să le eliminăm, ar trebui să ne amintim trecutul, privindu-l amuzați, constatând cum orice evoluție tehnologică era tratată cu vehemență și suspiciune de către contemporani. Odată instalat în viața de zi cu zi, neobișnuitul a devenit ceva firesc și fără de care nu ne mai putem imagina viața. Vă invit să ne amintim împreună despre laptop, televiziunea prin cablu sau satelit, cum a dispărut caseta video cu filme închiriate, cum se primea salariul în trecut și cum este virat astăzi pe card, cum apelam la agenția ONT pentru vacanțe, iar astăzi ni le putem organiza singuri când vrem, cum vrem; apoi, cum ne cumpărăm biletele de avion. Mai știe cineva cât timp consumam pentru a plăti o factură de utilități sau stăteam la cozi la bancă până să se inventeze Internet Banking? Am renunțat la hărți în favoarea dispozitivului care ne ghidează prin voce spre adresa dorită, la serviciile de dispecerat ale firmei de taxi, efectuând comanda pe aplicație și nu în ultimul rând, la modul în care expediem și primim corespondența în câteva secunde din orice loc de pe Pământ cu ajutorul e-mail-ului. Să mai amintesc că toate acestea se întâmplă de pe tabletă sau de pe telefonul mobil? În concluzie, comerțul online trebuie privit cu mai multă încredere, în curând, viața noastră va depinde de acesta.
