Adriana Ungureanu 
Trăim într-o țară în care cheia succesului înseamnă a câștiga bani sau avantaje materiale evitând munca. Mulți se zbat să se angajeze la stat, în timp ce întreprinzătorii privați se plâng că nu găsesc oameni să-i ajute să-și susțină activitatea. În mod paradoxal, primii nu caută stabilitatea, așa cum s-ar crede, ci un program fix, salariu fără monitorizarea eficienței, obținut cu efort puțin, în timp ce ultimii, patronii, culeg roadele comportamentului lor – incorect, meschin și ipocrit, când evitau sau întârziau plata salariilor ori fugeau la sănătoasa din fața furnizorilor pe care nu doreau să-i mai plătească- cultivat în cei 28 de ani de ”libertate economică”. Uite așa am ajuns în zilele noastre să primim lecții de ”economie liberală” de la cei care lucrează la stat, când ne spun nouă, tuturor, ce trebuie să facem și cu cât să contribuim ca să-i susținem.
*
Trebuie un mare noroc ori un talent deosebit specific unui domeniu inaccesibil celor mulți, ca să existe vreo șansă de afirmare pe meleagurile noastre. Spre exemplu, unii au talentul de a lansa o carte pe care n-au scris-o ei; cei care au umplut conținutul sunt mulți, cunoscuți sau nu, coordonatorii celebri, iar pe coperta apare doar poza celui care dorește cu ardoare să dea impresia oamenilor că face ceva. Cât timp există o armată de oameni mulțumiți – unii pentru faptul că ”sunt în cărți”, alții pentru că ies în față și-și mai aduce lumea aminte de ei – înseamnă că s-a mai născut încă un concept de mare succes.
*
-În ce țară mergeți să studiați? mă întreba cineva când fiul meu se pregătea pentru examenul de bacalaureat.
-Nu mergem nicăieri! Rămânem aici! i-am răspuns prompt.
-Cum așa? La posibilitățile voastre materiale și intelectuale rămâneți în țara asta de proști?
I-am explicat părerea mea: suntem șmecheri și leneși, nu proști. Dar avem și o mare calitate: suntem în țara IT-ului, cu cei mai buni programatori din Europa și măcar pentru acest statut merită să studiem aici!
*
Rămânem în paradigma admiterii la facultate:
-De ce ați ales facultatea asta și nu cealaltă? Știu că acolo este cel mai bine, se face carte!
-Nu noi am ales, ci el. Asta și-a dorit, după ce a chibzuit și a analizat luni de zile care sunt avantajele și dezavantajele. Pe noi ne-a convins!
Oamenii care nu-mi sunt nici prieteni, nici rude se arată preocupați de viitorul fiului meu. Aceștia pricep greu că în zilele noastre puțini sunt cei care au șansa de a-și practica meseria. Nu cunosc faptul că România este o țară cu industrie firavă, în pragul unei crize economice, unde inginerii și economiștii migrează spre alte domenii și n-au încotro, se adaptează.
Apoi, cum i-aș putea convinge că singura facultate ancorată la realitatea secolul XXI este aceea care a renunțat definitiv la cozi și la hârtii creând posibilitatea înscrierii și plății taxei exclusiv online? Ori aceea care și-a cucerit din timp, cu luni de zile în urmă, viitorii studenții încă din timpul pregătirilor pentru admitere cu ajutorul cursurilor gratuite preuniversitare? Ori care se încăpățânează să organizeze examene serioase de admitere cu subiecte complicate, unde se înghesuie zeci de candidați pe un loc, iar modul de comunicare este natural, deschis și apropiat pe parcursul examenelor și după?
Cât timp descopăr oameni puțini și rari, care contribuie la evoluție, înseamnă că există totuși remediu împotriva celor agresivi, care savurează încă nostalgii din vremuri demult apuse și care nu contenesc să dea sfaturi, considerându-se autorizați, cu drepturi depline.
*
Rămânem acum în paradigma nostalgiei față de un trecut nedefinit:
Unii trăiesc cu impresia deformată că doar ceea ce aparține trecutului a însemnat valoare autentică, astăzi totul este o spoială, superficialitate, lipsă de conținut și de valoare. După ei, trecutul ne-a adus oameni mari, prezentul oameni mici. Ce era bun a rămas în istorie, tot ce-i prost se întâmplă în zilele noastre.
Sunt destui oameni cunoscuți care fac asemenea afirmații și indiferent de ideologia actuală împărtășită sunt lansați în epoci apuse. Din păcate, tocmai aceștia sunt cei care girează succesul prin efort minim și trișare, blochează prin atitudinea lor ceea ce este cu adevărat valoros, diminuând șansele de reușită ale celor cu adevărat talentați, dispuși să muncească. Prin comportamentul lor au acaparat poziții de ”triere a cadrelor” și astfel ne-am trezit invadați de ceea ce-i nemulțumește până și pe ei, adică de impostură, incultură și necinste, în timp ce aceia dispuși la muncă cinstită, preferă să plece spre alte meleaguri unde sunt apreciați și contează cu adevărat ceea ce sunt și mai ales ceea ce fac.
Nostalgicii ignoră faptul că prezentul este oglinda a ceea ce au înțeles ei despre trecut, iar cei care nu înțeleg greșelile din istorie sunt condamnați să le repete. Cu alte cuvinte, cei care aduc apologia succesului prin nemuncă, prin prisma unor mentalități învechite ori prin practici incorecte critică cu detașare, fără nicio asumare ori remușcare, propriul eșec.
