Adriana Ungureanu 
”Îți iubești mai mult patria, când ai trăit departe de ea un timp și când ai aflat ce spun și cum o judecă străinii.” spunea Iulia Hasdeu în urmă cu mai bine de 130 de ani. Din păcate, în zilele noastre, aceste cuvinte nu mai au valoare, întrucât noi, românii, suntem primii nemulțumiți de tot ce se petrece aici și tot cei care ne vorbim țara de rău altora. Ba uneori chiar închiriem spații în revistele celebre din străinătate pentru a publica articole scrise în sensul acesta. Cum spuneam chiar săptămâna trecută, avem marele talent de a distruge, prea puțină înclinație de a produce și de a pune ceva mai valoros în loc, iar în cazul în care există spirit antreprenorial, politicul, indiferent de orientare, îl inhibă, cultivând tot mai mult întărirea rolului statului. Dacă am fi obiectivi, am constata că această tendință se manifestă în multe țări UE și, ca de obicei, imităm, nu suntem unici sub soare.
În momentul de față, criza europeană este de ordin politic mai întâi și apoi economic. Statisticile economice se prezintă (conform agenției italiene SIR) încurajator pentru unele țări ca Germania, Țările de Jos, Cehia, unde ocuparea forței de muncă a atins cote maxime istorice, iar consumul crește, bursele merg bine și investițiile sporesc. Într-un trend favorabil, în ciuda unor probleme structurale se situează și Grecia, Spania, Italia, Croația, la care se adaugă Brexit-ul Regatului Unit. În momentul de față, ideea de criză nu se vehiculează oficial, dar sunt necesare politici și reforme care să determine creștere economică. În 2018 se estimează o creștere medie de 2,3% la nivel european, dar fiecare țară în parte va raporta cifre diferite. Și aici vine momentul unor țări ca Irlanda, care estimează o creștere record de 5,7%, Slovenia de 4,7% și … România de 4,5 %, urmată de Polonia cu 4,3%. La polul opus, se află Italia (1,5%), Franța (2%), Germania (2,3%).
În ceea ce privește datoria publică, consumul privat, exporturile și investițiile au înregistrat creșteri. Problema forței de muncă se prezintă, în medie, la cotele de dinaintea crizei și ridică un semnal de alarmă, în cazul unei crize cauzate de factori externi. Cote alarmante de datorie publică le raportează Grecia (117%), Italia (130%), Cipru (105%), Belgia (101%), Spania (97%) și Franța (96%). Creșterea economică ar trebui orientată spre crearea de locuri de muncă, iar riscurile unei crize sunt menționate chiar și în cele mai optimiste raportări. În situația în care măsurile întreprinse la nivel european nu aduc rezerve în bilanț, nu stimulează productivitatea, atunci se impun măsuri la nivel european, de ordin economic și monetar.
Cam așa se prezentau raportările economice europene în urmă cu o lună. După cum se vede, avem ”meritul” de a contribui la ”reglarea” mediei creșterii economice la nivel European. În ciuda raportării unui regres al economiei românești în primul trimestru, Banca Mondială (conform unei știri publicate în urmă cu o lună de către Ziarul Financiar) continuă să mizeze pe o creștere de 5,1 % în acest an.
Din perspectiva prezentată de site-urile de la care am preluat informațiile, nici nu contează pe ce se bazează această creștere, faptul că guvernul nostru s-a împrumutat în primul trimestru cu 5 miliarde de lei la cele mai mari dobânzi din UE, important este că cifrele dau bine, contribuie la cosmetizarea statisticilor europene și gata! Este exact ca în situația în care avem un om foarte bogat și altul foarte sărac, dar ”în medie” amândoi o duc foarte bine. Nu este greu de observat că statisticile europene sunt ”lustruite” ori interpretate să surprindă aspecte optimiste. Credeți că toate acestea se întâmplă fără știrea și aprobarea autorităților responsabile? Nu, desigur, cum nu sunt nici rezultatul creativității noastre, cu toate că noi, românii, asemeni țărilor foste comuniste, avem experiența raportărilor fictive la hectar. Aș spune că tacticile și practicile sunt ”împrumutate” de la unii și de la alții, pentru ca rezultatele să încurajeze pe toată lumea și ocolesc ideea unei crize, deși se pomenește totuși, voalat.
Problema gravă o reprezintă corupția clasei politice la nivelul țărilor din UE și s-ar putea ca în curând să nu mai avem cui ne plânge. Cele mai recente exemple vin din Italia, care nu se află doar în pragul unei crize economice, cât mai ales într-o criză politică fără precedent și Spania, care se află în plin scandal de corupție, motiv pentru care săptămâna trecută guvernul a fost demis.
Deși politica nu este domeniul meu de competență (de aceea nici nu insist să dezvolt subiectul), nu pot să nu remarc totuși multitudinea de site-uri cu iz rusesc care se afișează la orice căutare a vreunui cuvânt cheie (din orice limbă de circulație) referitor la Uniunea Europeană. Acest aspect mi se pare demn de a fi luat în seamă, la fel cum la noi în țară remarc elemente bolșevice atât de prezente în lumea politică, în instituțiile de stat sau chiar private (corporații) ori la televizor.
Dacă ne-am iubi patria, în sensul indus de Iulia, am vedea mai bine și am înțelege mai mult. Educația presupune și iubirea de țară, numai că există mai multe feluri de a iubi. Totodată, realitatea demonstrează că între iubire și trădare nu este decât un singur pas. În final, orice am face, indiferent cine vine la putere și cum se manifestă iubirea față de țară, în afară, totul va fi prezentat și se va vedea în nuanța de ”roz” preferată de cei care ne conduc!
