Adriana Ungureanu 
Sunt într-un moment în care trecutul mă fascinează mai mult decât prezentul, cel puțin din punct de vedere economic. Încerc să descopăr cauzele care au determinat o bună funcționare a unei activități, durata acesteia și ce anume a produs încetarea ei. Cum realitatea mă inspiră, aș dori să povestesc astăzi despre istoria unei afaceri care a avut perioada ei de glorie cândva și care are șansa de a nu rămâne doar o amintire, întrucât există oameni cu idei care iubesc tradițiile și care consideră că moștenirea industrială devine o componentă importantă a culturii unui popor.
Așadar, să cunoaștem unul dintre cele mai mari monumente industriale din zona Mării Mediterane, ”Palataki”, care se traduce din limba greacă ”Micul Palat”.
Creat în anul 1900 de către arhitectul italian Pietro Arigoni și construit între anii 1903-1904, a devenit sediul firmei germane Speidel-Pfortzeheim, al cărei obiect de activitate era exploatarea zăcămintelor miniere din întreaga insulă Thasos, situată în nordul Mării Egee.
Până în pragul celui de-al doilea război balcanic (1912) firma a lucrat fără întrerupere, dar odată cu declanșarea războiului (1913) și-a întrerupt activitatea. Preluarea insulei de către autoritățile grecești (până atunci fusese sub stăpânire turcească) a determinat ca între 1925-1930 activitatea minieră să fie preluată (în urma unei licitații internaționale) de către firma belgiană Vieille Montagne, care a fondat Societatea Elenică Metalurgică și Minieră, investind sume imense în modernizarea cuptoarelor rotative, cea mai avansată tehnologie a momentului.
Din păcate, anul 1930 a adus recesiunea, iar prețurile metalelor au fost atât de scăzute încât exploatarea minieră a devenit nerentabilă, fiind nevoită să-și înceteze activitatea. În acel an firma a fost preluată de grupul german, Apostoli AE – Schmidt – Krupp, care executa exploatări de suprafață la scală largă și tot ce producea exporta în Germania. Timp de 32 de ani, firma și-a continuat activitatea, dar în 1962, odată cu descoperirea unor rezerve bogate și ieftine în Africa și America de Sud, exploatările miniere din Thasos au încetat, deși firma și-a continuat activitatea până în 1964.
Din 1905, de când a fost înființată prima firma cu sediul în Palataki și până în 1964, când ultimul proprietar i-a închis porțile, au fost exploatate 2 milioane de tone de zăcăminte de zinc și plumb (concentrație de 12%) și 3 milioane de tone de fier (proporția în zăcământ de 44%).
În prezent, lângă palatul aflat în stațiunea Limenaria se pot vedea încă vechile depozite, unele dintre acestea transformate în muzeu.
Deși în 1982, sediul Palataki figurase pe lista monumentelor istorice din Grecia, la scurtă vreme aceasta a fost revizuită, fără a mai menționa acest nume, în ciuda presiunilor internaționale și a autorităților grecești și europene.
Lupta celor care consideră că sediul a ceea ce a reprezentat cândva activitatea minieră din Thasos trebuie conservat și transformat într-un centru cultural care să găzduiască diverse evenimente este departe de a fi încetat. Pe lângă autoritățile locale, proiectul se bucură de susținerea mediului academic, arhitecți, geologi și chiar arheologi. Este interesant să constat cum o activitate minieră se transformă într-un obiectiv turistic și cultural. Aș numi-o metamorfoza unui concept care se dorește orientat spre o altă direcție, păstrând valențele economice, pentru că presupune investiții de restaurare și apoi de exploatare într-un mod care va aduce bani în continuare – prin vizitarea obiectivului, organizarea de evenimente – contribuind la creșterea economică a locului și totodată a prestigiului zonei.
Dacă mi s-ar permite o paralelă, adică ceva similar la noi în România, aș vedea cazul Roșia Montană, care a devenit periculoasă din punct de vedere ecologic pentru a fi exploatată în continuare, dar care își găsește rostul în circuitul cultural și turistic al zonei. Ce-i drept, grecii aduc turiștii la mare întâi și apoi la sediul Palataki, la noi ar fi nevoie de o mobilizare mai amplă pentru a-i convinge pe străini că merită să ajungă acolo, unde există cea mai veche mină de aur din lume, ce datează din epoca romană. Nimic nu ar fi imposibil, dacă ne-am antrena creativitatea și ne-am mobiliza bunăvoința. După cum am constatat, grecii se luptă să-și conserve valorile naționale și să ajute la exploatarea trecutului lor într-o formă adaptată zilelor noastre. Noi avem marele talent de a distruge nu numai mediul natural, dar și valorile trecutului, adică, ceea ce a creat Dumnezeu, dar și înaintașii noștri. Banii ce trebuie investiți sunt esențiali. Deși nici grecii nu dispun de foarte mulți bani, sunt conștienți că investirea lor va aduce profituri imense. În final, cultura este cea care face diferența.
Surse:
http://www.hasnas.com/places-ive-seen/2016/9/14/palataki-island-of-thassos-403728n-243446e.html
file:///C:/Users/adria/Downloads/DIGITAL_DOCUMENTATION_OF_INDUSTRIAL_HERITAGE_AT_RI.pdf
