„Nu există bine fără rău”

Uneori, basmul românesc se încheie cu o morală (M) sau cu o sentință moralizatoare; alteori, formula cuprinde observații mult mai ascuțite, în care ținta socială este evidentă. Astfel de formule au totuși o frecvență destul de slabă în basmul românesc. Dăm câteva exemple:

„Și iaca așa, moșicule, cine sapă groapa altuia cade singur în ea” (RĂDULESCU-CODIN, 35)

În acest caz, basmul se încheie cu un proverb foarte răspândit, pe care îl vom întâlni și în formulele finale din basmul altor popoare, de pildă la bulgari (VOLCEV, 282), la somalezi (BASSET, 350) etc.

„Ai greșit – nu minți, ci descopere greșeala ta, că de nu, tot iese la iveală și te face de rușine. Mărturisirea cât de târzie aduce mântuire” (POP-RETEGANUL, V, 21);

„Fata care se ține mai sus decât tine nu o lua și de ți-ar da tată-său cât bine-i în lume, mai bine rămâi ca mine” (POP-RETEGANUL, V, 15);

„Pe-atunci se vede că rămânea binele numai la cei vrednici de el; oare și azi este tot așa?” (POP-RETEGANUL, IV, 79);

„Ș-a stăpânit cu dreptate și cu înțelepciune; acum însă nu mai trăiește, a murit o dată cu dreptatea; (POP-RETEGANUL, III, 55);

„Iar petrecerea ca a de-atunci să tot fie! Încalea o fi mai ținând și astăzi? Că m-aș duce și eu să mănânc din ale scumpeturi și mirodenii, nu numai mămăliguță cu zama ei…” (RODULESCU-CODIN, 32; cf. MIS, Nr. 18).

Și la aromâni elementul M poate fi uneori întâlnit:

„Mintea bătrânilor – fericirea (binele, norocul) și salvarea tinerilor” (PAPAHAGI, Nr. 60)

„Norocul trebuie să umble el după tine, nu tu după el” (PAPAHAGI, Nr. 90).

Astfel de formulă au o frecvență slabă nu numai în basmul românesc. Fenomenul este universal: foarte puține basme se încheie cu o morală. Desigur că avem în vedere basmul autentic care presupune și un auditoriu matur; altfel se prezintă situația în cazul când basmele sunt povestite copiilor. Perrault, de pildă, își încheie majoritatea basmelor sale, atât cele în proză, cât și cele în versuri, printr-o morală („moralité”), scopul didactic fiind, în acest caz, evident. Exemplele pe care le-am citat conțin observații mult mai subtile decât o simplă morală adresată copiilor.

Am întâlnit astfel de „concluzii” și la povestitorii ruși, ucraineni etc., fără să constituie însă un fenomen tipic pentru basmele popoarelor respective.

În basmul rus:

„Se spune că pe vremuri numai astfel de voinici trăiau pe lume; nouă ne-au rămas de la ei doar basmele” (AFANASIEV, II, 108; cf. MIO, Nr. 74);

„Acolo ar fi bine de noi dac-am trăi, că am scăpa de griji și de nevoi” (NVC, XX, 12; cf. MIO, Nr. 75)

În basmul bielorus:

„Este adevărat că nu există bine fără rău” (NVC, XX, 16;cf. MIO, Nr. 76)

(fragmente din „Stereotipia basmului”, Ed. Univers, 1973)

Alte articole semnate de Nicolae Roșianu puteți citi la rubrica STEREOTIPIE ȘI ORIGINALITATE.

(sursa foto: youtube.com)