Zbor de zăpezi

Prin grâul pâinii nu trecuse, vai,

atâta iarnă cu miros de vatră

nici harul mamei, mâna din covată,

nu se făcuse somn în flori de mai!

Ne tot creșteau tuleii hărți pe suflet

și- n podul palmei ne făcusem cruci

să nu te pierd prin lungi tăceri de cuci

când ierbii tale i-aș fi fost, doar umblet.

Ne rătăcise viața firu-n zări

călcau cirezi de timp cu nori pe gene

țineam de mână visele prin perne,

genunchii nopții îi uitam prin gări.

Dar, ne-am iubit cu restul de-ntrebări

atâtor zile-n care doar răspunsul

ștergea dureri din depărtări cu plânsul,

făcând oceane de iubiri din zări.

Ascult și-acum cum înfloresc livezi;

din grâul vieții nu mai strâng, azi, roade,

oglinda-și lasă lin ciutura-n coarde

pe-ncrâncenări de zboruri prin zăpezi.

Sursa foto: asalt.files.wordpress.com