Acum sunt o femeie fără vârstă
am foamea potolită
odată am ţinut în braţe întreg universul
acum doar îl observ
de când mă ştiu uit de la mână pân’ la gură
dar trupul meu n-a uitat nimic
sunt pergament mesopotamian
bine tăbăcit
cu capul în nori am trăit
vise pe care nu şi le-ngăduiau nici regine
cu cadavrele lor minciunoase
mă hrănesc nu doar eu dar şi pe tine,
cititorule!
(Sursă foto: www.pinterest.com)