Un volum de poezii ți-am scris.
Versurile nu le-am numărat.
Nici cuvintele,
Nici silabele,
Nici literele,
Nici sentimentele,
Aproape nimic nu te-a atins cu adevărat…
Mai puține n-am putut să scriu.
Mai multe aș putea,
Ce rost ar mai avea?
Rătăcită m-ai lăsat prin păduri, lacuri și poteci.
Te răsari, te apui
Aproape ca un astru ce-și ferește licărirea.
Dar nu-i nimic
Că tot eu sunt
Cea blândă, carismatică, inteligentă și LIBERĂ
Din Univers!
Simona Barlaboi04.04.2024
