Dorina Rodu
Ceva din întuneric îmi șoptește,
Vorbe pe alese,
Pe care din povești le despletește
Pe undele blânde ale vântului,
Îmi spune:
-Eu sunt vocea care mereu te cheamă,
Eu sunt vocea trecutului tău…
Pe lacrimi de rouă,
Îmi glăsuiește ușor:
-Eu sunt vocea tristeții tale,
Eu sunt vocea prezentului tău!
Dar eu pe tine nu te știu,
Nici nu vreau a te cunoaște
Și ușor te las în urmă,
Acoperit de-o rece brumă.
Și-mi spui că totu-i o iluzie
Nevrând să faci vreo aluzie
Și totul se pierde-n umbra vieții,
Lăsând loc farmecelor dimineții.
Dar tu, nu faci parte din a mea viață,
În al meu viitor nu te-ntâlnesc,
Căci te vei pierde ușor în ceață,
Iar sufletu-ți va fi de gheață.
