Mădălina Bărbulescu 
Mi-ai vătămat ființa cu mirări!
Ce mistuire cugetătoare
între două depărtări frânte
pe nesfielnicul afect…
Mi-ai vătămat ființa cu zvârcoliri!
Ce vârtoase ispitiri îmi par
cutezările tale adâncite
în prielnicu-ți deșert…
Mi-am făcut din eresul tău ibovnic;
Fără prihană, l-am lăsat
să-mi treacă lacrima prin suflet,
prin mândria sprințară…
Zefir ce mă soarbe în tremurul său
cârmuitor de stihii femeiești,
jinduitor de voluptate crudă –
ce leac, ce desfătare, ce candid onor…
Pierduți pân’la-ntregire
în cele arăbești.
Noi – două bucăți de al-amira,
vălurind o primăvară și-o toamnă,
doi clandestini ai vipiei
și-o dragoste infamă…
Sursa foto:
