Viața pe catalige

Viaţa m-a urcat pe catalige
și așa am învăţat să dansez
pe melodiile ei
cu paşi de lemn
amestecaţi în noroaie

florile galbene
cu obrajii lor mari
vorbeau în şoaptă cu îngerii
înmagazinând în cortexul lor de polen
dulceaţă
și multă
prea multă tăcere
dar şi viitoare uitare

de pe cataligele mele de clovn
mi se părea că lumea
poate fi privită de sus
că poate fi certată corectată modelată
că o simplă privire mustrătoare
poate schimba ceva
în ea

n-a fost să fie
iluziile mele s-au prăbuşit în
mormane de cioburi zgrunţuroase
precum clipele
iar gândurile mele
false curcubeie
întinse peste poleiala înşelătoare a lumii
s-au refugiat precum sihaştrii
în peşteri

când am privit în jos
spre lemnul de sub picioare
am văzut cu uimire
cum putregaiul
dizolva esenţa tare a cataligelor

am comandat atunci
altele
nici astăzi nu am primit răspuns
aşa că mă puteţi gasi
dacă vă plac mirosurile de rând
lângă o biată
floare vorbitoare
pierdută de îngeri.