Veșnic primăvara

Știi iubire, șuvița aceea rebelă de păr,

rezistentând mângâierilor calde,

privirii din zori?

Azi s-ar supune de-ai vrea,

să o îmblânzești…

Sunt toate unde ai visat că or să fie,

unde privirea se împiedică

de obstacole tandre,

sărutul întârzie, obosit de așteptare…

Știi gura mea, o gară din care n-ai pleca,

spre alte țări însorite ce nu-ți au acordat viza?

Mai toți pictează atractiv cuvintele, tot mai multe,

poleite, cu care comunică nimicul,

eu colorez sentimente uscate,

amprentate pe suflet și le dăruiesc buzelor

cu care sărut diminețile.

Să fii acolo când se sparge răsăritul,

arestându-mi fricile în ocnele de dor!

Să vrei,să poți să construiești

digul, unde am așezat privirea

și cetatea mea va păstra veșnic primăvara…

Sursa foto: .femeia.ro