Aurel Chiorean 
Vei înţelege poate odată, copacii mei
ce stau la rând, …
iubirea cu sărut la
poartă,
sau alte patimi,
dintr-un gând?
Azi taina ocoleşte somnul,
păşind, iubito,
doar prin ani,
tulpinii ce zdrobeşte zborul,
atâtor frunze
de castani.
Vei înţelege o lumină,
din zări
cu iz de sărbătoare,
la ţărmuri care au ca vină,
un răsărit
din calendare?
Vei înţelege o iubire,
din dans de fluture
în ploi,
lăsând tăceri spre nemurire,
prelinse din copaci
în noi?
Foto: Andi Spot
