Se spune că dacă ai vârsta şarpelui
(care a adus în sânul naturii şi femeii ispita)
n-ai cum să mai scrii poeme de dragoste
pe fruntea pomului cu frunze ruginii
nici furnica nu-i poate străbate coaja aspră
fără a scăpa bobul de grâu din spinare
ochii cu lentilele groase
văd supapele ridicate
gata să reverse timpul peste tine
nimeni nu-ţi mai spune cu lacrimi în ochi
vreau să te sărut
însuşi îngerul are altă treabă în ziua întâlnirii
e păcat de sâmburii tăi copţi
de fildeşii ideilor tale
scoşi de sub poalele pădurilor tropicale
pe unde sufletul trece cu iarba până la brâu
e păcat de urma lăsată în junglă
călcată în picioare de tinerele leoaice
vai vai cum aurora asemeni unei cordeluţe
îţi cade de pe cap
şi nimeni nu se apleacă să o ridice
să ţi-o dea aşa şoptit
cum se dau marile învăţături
în cuvinte simple
cu unghiuri formate
numai din lebede
şi sentimentele croşetate
căzute pe umeri
ca un bolero
Sursa foto: fthmb.tqn.com