Popa Mia 
La reverul zilei de-acum
Măcar credința că nu pleacă fericirea
Aromește așteptarea închisă în gustul amar de cafea
Rare gânduri din plecarea ta
Îmi străbat neputința lacrimii.
Încătușat ivărul amintirii se desface
Mâna singură îți mângâie umbra abia zărită
Și la reverul zilei de-acum
Rămâne ruga mută din zborul de cocor
Revenit în vara unui nor.
