Vara e aproape dusă

De când mâna ta nu a mai trecut prin mâna mea corpul meu nu mai poate fi domesticit

Și toți aburii care-mi ieșeu din piept când te strângeam în brațe s-au făcut gheață

Am două umbre, una a mea, alta a ta, dimineața se rostogolesc pe pereți

Într-o liniște ca un somn de copil, moartea mi-a rămas în urmă, viața la fel

Eu în carnea mea mă risipesc ca și cum ai risipi cu evantaiul  o rază din fața ochilor

Sunt peste tot și niciunde, desigur ultima vară se prelinge pe obraz

Mi-e dor să fiu vie, vie numai cu tine, de când mâna ta nu a mai trecut

Prin mâna mea degetele au uitat să mai scrie cum lâncezeai în mine

Ca o pânză freatică, cum îmi luam nutrienți, vise și alte copilării

Direct de sub pielea ta-izvor subteran, visele pe pielea ta ieșeau

Doar dimineața în zori, atât cât să le prind, apoi se ascundeau iar

În povestea noastră- lumini de far pe trupuri obosite, vara e aproape dusă

Sursa foto: parfumio.ro