Ușa care scârțâie

Așa cum i se promisese, casa era o bijuterie. Aproape în întregime din lemn, de la panourile mai rezistente decât cele de beton, până la scările interioare cioplite artistic din trunchiul unui arbore milenar. Dar cel mai mult îi plăcea patul, cu baldachin tot din lemn, plus trei trepte lustruite pe care dacă te urcai și te azvârleai în așternuturile albăstrii părea că te-ai izolat total de concursuri și seminare. Și mai ales uita de ratele la bancă, exorbitante față de salariul lui de asistent universitar. Noroc de profesorul Emeritus, care-i împrumutase o sută de mii de euro, mai ieftin ca banca, pe zece ani. Erau de pe grant, știa el bine, dar ce mai conta?

– Vezi că ți se cere prețul, auzi de afară vocea unui muncitor, împleticită de la țuica din care tot gusta de dimineață.

– Ce?! Cum? – se grăbi să-l întrebe, împiedicându-se de prag.

– Nu, nimic, dom’ profesor, vorbeam cu el, se grăbi omul să explice arătând spre colegul care venea cu o freză de șlefuit.

– Acu’ ce faceți? Reparați ușa?

– Ușa e bună, n-are nimica!

– Și de ce scârțâie?

– Nu scârțâie, dom’le!

Și începe să o închidă și să o deschidă demonstrativ.

– Tu nu vezi, uăi, că scârțâie? – se bagă muncitorul cu freza. Are dreptate domn’ profesor! Și scârțăie doar când se deschide! Ia închide-o… Vezi, n-are nica!

– Hmmm… Și se scarpină pe bărbia nerasă. Dacă ar fi bunelu’ aici ar zice că a intrat cineva, un duh, o fantomă, un strigoi… Și…și că se va întâmpla ceva rău!

Păi cum să nu se întâmple ceva rău, dacă va trebui să facă parte din Comisia de Etică? Și să voteze cum îi va spune Emeritus? Și să citeze tot pe cine zice Emeritus? Și să treacă la examene tot pe cine…

– Bun, da’ cine a intrat?

– Când ai pus blatu’ la bucătărie, n-a căzut niciun tacâm?

– Ba da!

– Ce?

Lumina soarelui pe nervurile balustradei. Șolduri netede de femeie. Dar de ce miroase atât de tare a țigară?! Doar le-a zis să nu fumeze aici!

– O lingură.

– Atunci va veni aici o femeie. Una cu păcate nespuse la spovedanie. Și râd amândoi. Da’ tu te-ai tuns la frizer, uăi?! Ești nebun? Zece beri! Așa, îți dau mașina, îi pui un număr…

Păi sigur, acum se iau în considerare inclusiv sesizările anonime. Suficient să declare două tipe, și…

– Mai terminați, măi! Ce-i cu voi, ați băut prea mult?! Sau nu v-ajunge bacșișul?

Cel cu freza înălță din sprânceana stângă.

– Păi… nu prea!