Unde ești, copilărie?

Unde ești, copilărie,

Fără griji fără suspine?

Părinții din veșnicie

Purtau grija mea de mâine!

Unde-ai dus vraja visării

Cu Zmei, Feți și Cosânzene?

Ce veneau pe-albastrul zării,

Precum visul printre gene!

Unde mi-ai lăsat florile

Ce din câmp coseam pe ie?

Azi cos lacrimi în mărgele

De scaieți și păpădie!

Coseam ie cu altiță,

Când eram copil de școală,

Ca să primesc cununiță

De merit, cu multă fală.

Unde ești, copilărie?

Să-mi împrospătezi speranță!

Că-ți duc doru-n poezie,

O zi mai revino-n viață!

Dă-mi inocentul tău veșmânt,

Să-ți duc nemurirea-n vreme,

Când plouă dorul în cuvânt

Și gânduri ning în poeme!