Vasilica Ilie
Astăzi,
mai mult ca oricând,
vreau să mă despart
de musafirul meu
nepoftit: moartea.
(venise într-o zi
prefăcută în iluzii
la uşa mea
pe care mi-o păzea
cu străşnicie).
Îmi doborâse
toate visele:
stăteam cu ochii
aţintiţi spre nicăieri
şi vedeam numai fum.
Muzele îmi dispăruseră,
speranţa se tăiase ca o maioneză.
Ah, şireata,
mă atrăgea spre pierzanie!
„Ingrato,
te voi hrăni,
îţi voi da apă,
te voi duce la distracţii
unde desfrâul şi promiscuitatea
sunt la ele acasă,
încât mă vei abandona
fără să fie nevoie
să te izgonesc.
Eu imi iubesc soarta
plină de obstacole,
îmi place să lupt,
să sufăr,
s-o iau de la capăt,
să visez,
să zbor.
Tu, nu ai ce căuta
la uşa mea!
