Un joc curios numit viață

Mereu sunt în ofsaid

la propria mea persoană 

excentric la existență. 

Mereu marginal, centrifug

atras de nemărginiri

de exotismul periferiilor,

îmi scriu poemul second hand

cu înlocuitori de sens. 

Chiar și numele meu este în ofsaid

aproape nimeni nu-l citește sau scrie corect

mereu defazat față de semeni

mă simt o monadă rătăcită. 

În căutarea pietrei filosofale și a dragostei supreme

am naufragiat prin labirintul psihiatriei

unde mi-am reîntâlnit adevăratul destin.

Dincolo de geografie, istorie și genetică 

clepsidra mea răsturnată 

mă poartă spre Spania incendiată de inchiziție 

spre lanțurile robiei romane. 

Împovărat de tenebrele necunoscute ale trecutului

sunt în ofsaid flagrant la prezent

iar viitorul e doar o metaforă forțată. 

Fantasmele originilor dau în clocot

și habar n-am unde aș putea fi chiar în joc

în jocul acesta curios numit viață.