Constanța Popescu 
Se anunță eclipsă,
una mare, acoperitoare.
În librării se vând rețete
de supraviețuire.
Printre foile cu arogante pretenții,
impostură și tupeu, publicitatea agresivă.
Cărțile smerite și pline de praf,
cu poezia în cuvânt se usucă…
Pune mamă ștergarul alb pe masă,
am oaspeți și vreau să le servesc iubirea
pe taler de argint, să strălucească,
să lumineze cărările.
Nimeni nu va mai putea spune
că știe cum este să deschizi ușa sufetului gol
de simțire fără îmbrățișarea aia…
Regăsim file albe,
cărți moarte în vâlvătaia zilelor care ne rămân.
Cenușă, întuneric și durere, un anotimp
care dă cu viața de-a dura…
eu, un spectator desperecheat, sunt trist…
Sursa foto: copaculcuvise.ro
