Umbre

Să lași umbra lacrimilor și a rănilor împreună, așezate într-un colț al zădărniciei zilei de ieri, pentru a-ți da puterea de dincolo de limitele umane. Ridică privirea spre cer și lasă-te pierdut în zâmbetele eșecului de ieri. Eșecul poate zâmbi doar acelora care în naivitatea lor spun că și o pierdere e un triumf.

Luna în mintea ta ca să o faci prizonieră în propria ta dramă.

Imită zâmbetul unui copil și deschide ochii spre viață și spre Lumină.

Totul începe cu o umbră și se sfârșește cu o umbră, căci o poveste nu are nicio magie fără un început și un sfârșit. Umbra unui sunet și a unei îmbrățișări doare atunci când ochii sufletului o simt și o văd dincolo de vorbele de rămas-bun.

Să asculți sunetul acelor umbre ce noaptea se plimbă în gândurile noastre, să vezi acele culori din vis cu care să învingi neputința în fața destinului. Umbrele acelor voci închide-le într-o temniță a uitării, nimeni și nimic nu-ți va transforma amintirile în cenușă atât timp cât le vei ține prizoniere în mintea ta.

Totul e geometrie în jurul tău, dar să știi că și umbrele au geometria lor, însă o geometrie unde cercul și liniile se transformă în unghiuri ascuțite, ca o armă ce poate lovi zâmbetele oamenilor aflați în luptă cu propriile gânduri.

Umbrele nu îți dau putere să lupți și să învingi remușcările și regretele, ele îți sunt uneori armă, alteori scut pentru suflet.

Tu să știi, ochii sufletului orbesc doar în ziua în care se pierd în lacrimi.

Umbrele au o muzică a lor auzită doar de un suflet pierdut pe un drum al deșertăciunilor și stricăciunilor.

Oare Lumina face umbră în sufletul tău sau Umbra face lumină?

Tu să nu fii umbra suferințelor și nici a dramelor, poți fi eșec sau reușită, dar niciodată să nu fii umbra rănilor nimănui.

Text dedicat unui copil rănit de părinți