Isabela BranescuIsabela Branescu
13.06.2019

are trupul de șarpe

strecurat după lapte în vase de lut

are formă de foșnet aruncat într-o noapte

pictură pe trup

o toamnă cu crengile-n vânt

rădăcini

țesătură subțire de fire

praguri pentru cei ce privesc doar spre cer

are și el un fel de durere

tresare

i se umple de spaimă privirea de lup furișat lângă stână

prins la furat

transformați în complexe anii se-agită

vor sta înșirați pe o plasă cu ochiuri prea mari,

se vor scurge prin ele clipele toate, nici bune, nici rele

doar adunări

are glasul subțire, un fel de fuior, pe la tâmple se-nvârte,

de-ai albit, ți-a cântat la ureche un cântec de dor

și ce-ți plăcea cum cânta, ce-ți plăcea…

pașii desculți de o vreme îi poartă spre mine

îmi este bine

cântă

ușor

așază priviri obosite prin cimitire

calmă pășune de ochi mișcători

Sursa foto: alinam.ro