Literatura de azi 
În familiile bucureștene, se depune astăzi mai multă trudă pentru pregătirea mâncărurilor de Paște și împodobirea ouălor, decât pentru post și curățire spirituală, care reprezintă o adevărată încercare. Oamenii postesc uneori și pentru motive personale ori de grup, motive deloc creștine, mai degrabă medicale, sociale și chiar politice. (…)
Dar să ne întoarcem la postul practicat de cei din urma noastră și la referirile făcute de călătorii străini. Anton Maria del Chiaro constata că românii, cu toate că respingeau îndeobște până și ideea de a mânca broaște, melci, ori broaște țestoase, se obișnuiseră cu melcii, mâncându-i cu multă plăcere în zilele de dezlegare la pește. Pentru cei bogați se aduceau de la Dunăre mari cantități de pește, mai ales cegă și morun, dar și mreană (se pare că delicioasă era cea adusă din Argeș, despre care se spune că avea dimensiuni neobișnuit de mari). În București, se găseau din belșug icre negre pe care boierii le mâncau proaspete sau pregătite cu ulei, piper și zeamă de lămâie, fiind socotite un fel de mâncare foarte ales.
„Bucureștii în sărbătoare” de Lelia Zamani (Editura Vremea, 2016)
