Maria M VasileMă uit la asfințit de soare
Și cerul e brăzdat zăbrele,
Un pescăruș plutește-n zare
Și plânge peste zbor cu jale.
Și peste maluri e tristețe
Ce mă acoperă-n aproape,
Iar seara râde cu blândețe
Călcând cu pașii reci pe ape.
Departe se aude noaptea
Ce trage negura în șoapte,
Se-apropie în linii setea,
Iubirii ce tânjește-n spate.
E mutul așteptări-n mantre,
Ascuns de aripile tandre.
Tristețe-n stele panglici albe,
Tristețe în perdea de salbe.
