Mihaela Oancea
Într-o noapte, nebunul prinde cuvintele
de mâini și de picioare,
le aruncă peste sulițele cu vârful în sus
(ca să se verifice dacă solia e de bun augur)
și trimite mesaje către posteritate.
Propovăduiește că totul e invers
și râde
urmărind de pe un scaun șubred
mersul tărăgănat al motanului
ce calcă pe labele din spate
și privirea fetei aceleia ciudate,
cea cu o veșnică cicatrice pe gât.
Sursa foto: pinterest.com
