Isabela Branescu 
Trunchiate ziare luate de vânt risipesc înserarea
pe sub streșini se cern râsete
felinarele-s oarbe și bete de așteptare
plouă din nou peste orașe prin vene se scurge oftatul
pe mâini ne furnică acum amintirea zilei de plumb repetate
Simți? se prelinge în torpedo înserarea
fântânile sunt avide din nou
frunzele devin mâini șifonate
bătrânii alungă blestemul cu rugăciuni și inimi curate
plouă în orașe cu rosturi cu povârnișuri și cai
plouă cu suflete asfaltate
Știi… punctul e ploaie și el, dacă oprești căutarea
