Hemoragia secundelor –
numărătoarea inversă a absenței.
Dacă există o singură certitudine
de ce atâtea sfârșituri fragmentate
când însăși materia refuză capitularea?
Zilele se deschid ca răni
iar parfumul lor poartă deja greutatea cenușii.
Este imposibil să privesc corola
fără ca ochiul să devină bisturiu
fără să număr particulele în derivă
fără să gust ofilirea înscrisă în sămânță.
Spectacolul lumii e zgomot steril
propagarea oarbă a spaimei.
Mă hrănesc cu simulacre
pentru a renega istoria și a suspenda prezentul.
Refugiile sunt fragile
parodii ale liniștii
măști care nu mai pot ascunde fisura.
Gândirea își întoarce lamele spre sine.
Rămâne doar această luciditate corozivă
veghe asupra propriei dizolvări.
Când interogațiile nu vor mai avea substrat
absența se va naște.