Ana-Maria Gavril Timpul se-nghesuie-n mai mult bătrâni,
Nu prin de-abia răsărite vlăstare,
Fugim de-a prinde noi rădăcini,
De-atâtea grele zile, de-atâtea minciuni.
Nici vinul din pahare nu mai e vin,
E doar fiere cursă din zbucium şi chin,
Setea devine tot mai mare! Cât venin!
Timpul, trupul se despart când povara-i prea mare.
Al nostru timp să-l legăm de noi trupuri,
Ne e greu a-l răsădi, e tot mai greu,
Teama de-a lăsa doar moșteniri furate
E frica tot mai mare de-o condamnare-n timp.
Sursa foto: lucista.files.wordpress.com
