Te voi concepe, Dumnezeul meu

Dă-mi numai nopţi, o, Dumnezeule,

Să văd iarba, verdele, cum paşte,

Şi se înfruptă cu ispitele,

Lăsându-se ascunsă, pân-se naşte.

În pântecul albastru se ascunde,

Din Emisfera binecuvântată a pământului,

Iţi cer, şi ca să-Ţi multumesc, atâte

Nopţi,  ce omoară silabele urâtului.

Belşugul stelelor pe cer se- agaţă

De-un lanţ albiu, purtând tinctură,

Din verdele de iarbă ce-i o aţă,

Prin fibra mea, îngândurată dictatură…

Ca o lucarnă, fie-mi  încăperea verde,

În care eu, un fir de om, nu pot sa dorm,

Proptindu-mi de-alambicurile certe

Imune amfore,  zvonind prin somn.

Sub pietrele ce-şi cască-nsingurarea,

Un fir de om sunt, ori alt fir-

Lăuntric, care e numai suflarea…

Nu-Ţi cer nimic, o, Doamne, abitir…

Şi chiar de-aş fi pribeag de verde

Prin iarba, care Tu o creşti,

O, Dumnezeul meu, Te voi concepe

În pântecul Mariei, să Te primeneşti…

Foto: Andi Spot