Emanuela Bușoi
Pe-o roşie-ntinsă câmpie,
Cu flori presărate, o mie,
Maimuţa cu grijă desface
De coajă miezul ce-i place.
La o distanţă de doi brebenei şi un toporaş
Ogarul pândeşte un biet iepuraş.
Uneori distanţa e puţin mai lungă,
Dintr-un loc în altul să-l ajungă
Nu-i prea uşor, cum stă ferit de-un năsturaş
Ce floarea îşi deschide, ce urecheat trufaş!
Ca un stâlp al lumii licornul susţine
Stindard de război roşu cu trei semilune.
Stă dreaptă frumoasa cu părul bălai,
Cu-o mână pe-al flamurii sceptru măiastru smălţuit,
Cu cealaltă, pe cornul lungit, spre Lună suit.
Adesea servanta ascultă cum tainic
Sub degetele doamnei tresaltă
Aşteptata iubire pe strune de harpă.
Din pomul cu mere de aur,
Din pomul cu rodii de sânge,
Cu-un talger de roade servanta îmbie
Stăpâna ce şoimu-şi mângâie.
Pe-o pernă de muşchi vezi cum doarme
Un pui de inorog…cu două coarne.
Drapată în brocarturi alese şi fine,
În mână doamna oglinda ţine
Să-şi odihnească privirea licornul
În apele profunde şi clare.
-Nu-i chipul meu ce strălumină,
Priveşte-ţi sufletul, stăpână,
Iubitor de-nălţări, de promisă chemare.
