Tăcând prin gând

Nu mă zidesc în raiul păunilor cu aripi fără pene,
Nu mă oglindesc în farul suflului de dandana posacă,
Nu mă lovește nebunia belicoasă,
ca trăsnetul furtunii din oacheșe cerneluri.

Se-ntinde peste câmpuri floarea cea frumoasă,
Se liniștește peste dealuri boaba de măceș,
Lucește zarea în aripi de fluturi îndrăgostiți de vară,
O, ce gustos e fructul de cireș!

Și tac, privind la totul ce e susur plin,
Și plâng de drag pe frunza de pelin.

Mă răsucesc în drum ca păpădia-n vânt,
Tăcând, plângând, plângând tăcând…

Coboară pe ceruri șiruri de aripe oftând
Și-n suflet ars, mă-nfiorez cântând.

Mă-nalță firul de crăiță când trec șoptit cu pasul gol,
Zâmbind la miezul norului sulfină,
Rostogolind prin aripi cercuri de lumină.

Se ciripește frunza în teiul ce miroase a dulce
Prin glasul cucului ce geme-n zborul care-l duce…
O, ce frumos lucește liniștea-n răscruce!

E blând și cald pe roza pulpă a trandafirului arzând iubiri
Pe dunga salciei ce atinge un ochi străin.

Mă răsucesc ca păpădia-n vânt,
Tăcând prin gând, plângând tăcând…

8 septembrie 2023