Lavinia Elena Niculicea 
Plagiez adesea surâs de Mona Lisa,
Cu lacrima de ieri îmi vine a mă-mpăca
Orice zbor cu-n extaz, pun pariu l-aș eclipsa,
De-n treacăt cerul pentru mine tu l-ai dezbrăca.
Împrumut o moleculă de speranță dintr-o stea,
Să o înjectez în venele zilei de mâine…
Mă voi vindeca de tine tot recintindu-ți povestea?
Din câteva file, las să-mi zâmbească niște taine.
Citesc printre rânduri inegale, boldata viața,
O traduc în întâmplări de neîntâmplat…
Nu-mi așez dorurile pe o tarabă de piață
Și-mi agăț inima de cerul cu visuri tapetat.
Dau anunț la Dumnezeu pentru un Paradis
Pierdut pe-un măr mușcat în grabă ieri,
Infernul lui Dante de multe ori l-am rescris,
Iar fericirea am furat-o de la o pereche de îngeri.
Nu am să povestesc al dramei epilog,
Neobosiții critici să-mi evalueze dorul.
De judecat mă va judeca doar Marele Teolog
Și prin poeme le pun inimilor rele zăvorul.
Sursa foto: aarc.ro
