Suntem…

Noi suntem plămădiți, din aluat divin,

Dospit, precum se știe, cu lacrimi și venin;

Amar e peste tot, ia seama, nu uita,

Că și veninu-i leac, la boala mea, și-a ta….

Cu trudnicele  mâini, cu frunțile plecate,

Tânjim dupa un mâine, din zări îndepărtate;

Și-această așteptare, ne-apasă, și mai tare,

Cănd țara geme-n lacrimi, și-n sărăcie mare;

Suntem tăcuți, orbiți de-atâta sărăcie

Și sărăcim pe plaiuri, la fel și în câmpie;

De-om sta, cuminti, vom spune: Adio, scump meleag,

Aici, străinu-i domn, iar tu, român…pribeag!

,, Deșteaptă-te , române!”, precum spunea poetul;

În dragostea de țară, acolo e secretul,

În bucuria vieții, și-a crezului deplin…

Domn să fie românul, iar cel străin…străin!

Sursa foto: http://dreamdesigner.ro/wp-content/uploads/2015/09/refuz.jpg