Literatura de aziLiteratura de azi
11.10.2017

Sunt bolnav. Mă doare o rană

Sunt bolnav. Mă doare o rană

 călcată-n copite de cai fugind.

Invizibilul organ,

cel fără nume fiind,

neauzul, nevăzul, nemirosul, negustul, nepipăitul

„Acum, aproape la cincizeci de ani, am un metru şi optzeci şi patru înălţime, o sută zece kilograme, fluctuant cu cinci în plus sau în minus, părul de culoarea nisipului, amestec de blond cu fire albe, capul rotund, sprâncenele groase, ochi expresivi, nasul potrivit, buza de sus a gurii puţin lungită ca să nu mi se vadă cioturile dinţilor. (…)

Nu pun niciun preţ pe îmbrăcăminte. Cu cât e mai suplă şi mai decentă, cu atât mă face să mă simt mai bine în ea. (…)

Citesc pe apucate şi înţeleg pe rumegate. N-am fost niciodată precoce. Am învăţat întotdeauna foarte greu.“ *

 

 

*din volumul „Antimetafizica”, fragment de autoportret creionat de Nichita Stănescu, în ultimul lui an de viaţă.

(sursa foto: mediacotiv1.freenode.ro)