Te rog, pune o lacrimă
pe felia mea de pâine.
Cineva plânge
și mă doare urechea ploii.
iartă-mi pasul grăbit,
treceam peste balta amintirii.
Ia ochii celui care plânge,
e vremea de mir.
Cu sufletul de primăvară,
nu mă mir…
Dar,
râde cineva.
Amar
și fără șir…
Sursa foto: labirintulsufletului.wordpress.com