Codruț Radi 
Îmi caut nesecatul
al vâlvelor deznod
cu ochi înscăunat
pretins interior
de capăt să m-apropii
luminii fără pod
ori golului în care
nimic nu mai e zbor,
Cât să-mi justific
gândul
desţelenit din glod
deşi împotmolit
întru-nţeles prior
ce n-are dedesubtu-i
nici un lăstar de rod
sar ochiuri petrecute
şi văd cum
prin lumină
numai aleşii mor.
