Iulia Elize
În lemn dansează mica baiaderă,
briază din smochinul adormit…
Și, parcă, printr-o za metaliferă,
un pustnic alb cu ochii de chibrit,
ca un brigand al cerurilor toate,
a și cuprins lucirile-n batistă…
Nicio lumină sus; ni-s voalate
însemnele de trecere teistă.
Întunecate spații-și cheamă zeie…
Copaci-de-foc, cu flori ca de mătase,
îşi poartă nevăzutele crâmpeie
din altă viață, resimțită-n oase.
Lângă o frunză pusă pe dojană,
alături de culori însingurate,
un fluture a pus geană pe geană,
prin multiversuri porțile străbate.
Dar cum clipeşte mica baiaderă…
Smochinul pare-atunci chihlimbariu,
cu frunza spre alt spațiu adulteră,
trimisă-i înapoi de-un astru viu.
Se lasă rădăcinile spălate
de apele înțelepciunii mute,
tresar pe sus asterii parfumate
şi parcă prind lumină să strănute.
Iar baiadera, ca-ntr-o altă undă,
se vede-n lemnul-rană, ce se rupe,
şi răsucită-afară o inundă
şi naşterea şi cântecul de stupe…
Desparte-mă în noaptea asta primă,
mireasa mea, mă lasă la apus!
Și henna stelelor să-mi fie grimă
pe frunză şi pe pieptul meu hindus.
multivers: o structură ipotetică de universuri finite sau infinite
Sursa foto: https://ioan17.files.wordpress.com/2012/11/304423_514282825263307_605489786_n.jpg
