Mariana Rogoz Stratulat 
Pierdută sunt pe mal de mare
şi strig:
unde e liniştea mea?
De ce mi-ai răscolit nisipul
cu valurile tale
trezindu-mi scoicile
şi amintirile?
De ce m-ai pus să alerg prin timp
căutându-mi paşii?
De ce m-ai blestemat
să îmbrăţişez cerul?
De ce mi-ai sărutat gândul
şi dorul de bărbatul iubit?
Hai, să murim împreună,
aruncaţi pe ţărmul cuvintelor nespuse,
înveliţi de linişte
şi uitare…
Pierdută în imensitatea mării
strig:
unde eşti? unde sunt?
Sursa foto: 2.bp.blogspot.com
