Nicolae Petrescu Redi 
Trec turci,
puhoi,
spahii și ieniceri,
lui Vodă să-i răpească
vinul din plăceri,
în vița lui
pătrund cu cu gând năuc,
lovesc și-adorm
cu capul pe butuc…
Vino, Cotnari, cu dulcea-ți licoare,
vin, iar, la domnul Ștefan cel Mare,
cu mir sub frunte și-ecou de ler,
cu înstelări pe-al gurii roz cer…
Oștenilor dă-le
o rază, ori două,
trecută prin șipot
de tulnic și rouă,
ajută opinca
și focul din strună,
cu hora să fure
rotundul de Lună…
Străinul de-ajunge pasul să-i curme,
tu pune-n pocale jarul din urme,
curgă văpaia cu licăr de stea,
curgă, Cotnare, din inima ta…
Mai vino, Cotnari –
e sărbătoare,
flutură steaguri
în calendare,
aminte adu-ne
de-apusuri și zori,
de vița crescută
sub soare, sub nori!
Foto: Theodor Aman – Hora de la Aninoasa
