Sonnet – Mihai Eminescu

(Sunt ani la mijloc şi-ncă mulţi vor trece)

Des années ont passé, s’écoulera le temps
Du moment saint où nous nous rencontrâmes,
Mais je songe encore comme nous nous aimâmes,
Merveille à la main froide et aux yeux grands.

Viens auprès de moi! Des mots doux m’inspire,
Ton regard sur le mien doucement incline,
Sous son rayon laisse-moi que je câline
Et de nouveaux chants arrache de ma lyre.

Tu ne connais pas à quel point ta présence
Mon âme rassure bien en profondeur
Comme la naissance de l’étoile en silence;

Souriante comme un enfant quand je te vois
S’éteint alors toute une vie de douleur,
Mon regard brûle, mon âme s’accroît.

Traduit par Emanuela Bușoi

SONET – Mihai Eminescu

Sunt ani la mijloc şi încă mulţi vor trece
Din ceasul sfânt în care ne-ntâlnirăm,
Dar tot mereu gândesc cum ne iubirăm,
Minune cu ochi mari şi mână rece.

O, vino iar! Cuvinte dulci inspiră-mi,
Privirea ta asupra mea să plece,
Sub raza ei mă lasă a petrece
Şi cânturi nouă smulge tu din liră-mi.

Tu nici nu ştii a ta apropiere
Cum inima-mi de-adânc o linişteşte,
Ca răsărirea stelei în tăcere.

Iar când te văd zâmbind copilăreşte,
Se stinge-atunci o viaţă de durere,
Privirea-mi arde, sufletul îmi creşte.