Gabriela BoticiÎmi înfășor pe deget lumina unei stele
S-o recompun cu tine în era viitoare
Apoi deșir o frunză, ea poate să repare,
Le împletesc cu vise și tricotez cu ele.
Și te aștept în codrul ce freamătă în soare
De dorul nostru verde ce nu știe să-nșele
Sărutul nostru tandru și visurile mele,
Când luna se topește de-a sa îmbrățișare.
Și torțele aprinse-n ecoul cel albastru.
Ne luminează trupul înmiresmat de rouă
Căci mângâie și vântul cu adieri din astru.
Îmi desfășor speranța, o chem în noi, să plouă
Cu picuri de iubire-n altar de alabastru
Să ne dezlege Cerul pentru o lume nouă.
