Emanuela Bușoi
În murmur de frunze, în zgomot de ape,
Blând legănaţi, în ore de amiază,
Cu ochi întredeschişi unii visează
Şi stranii miraje vin să se-adape.
Din moţăială trezit, acolo sus pe coaste,
Uimit călăreţul priveşte cum vine
Din vale, în zvon surd de tamburine,
Cu semilune-n flamuri părelnica oaste.
Sub turnul în care suspina Boabdil
Zac adormite comori adânc ascunse
Din vremuri străvechi şi demult apuse.
Îşi doarme nemurirea regele copil,
Alături de brava, tăcuta armată,
În pântec de munte, sub lespezi de piatră.//
Les yeux mi-clos, les uns parfois rêvent
Au milieu du jour, doucement bercés
De murmure des feuilles, d’eaux apaisées
Et d’étranges mirages alors s’élèvent.
A demi sommeillé, là-haut, sur la côte
Le muletier voit comment de la vallée
En bruit de tambours, de près surveillée
De croissants dorée, l’armée fantôme monte.
Sous la tour où Boabdil jadis soupirait,
Gisent cachés des trésors endormis
Depuis des temps anciens, reculés.
Il dort son immortalité le roi enfant
Auprès de la paisible troupe assoupie,
Au coeur de la montagne, là-dedans.
Foto: Emanuela Buşoi
