Emanuela BușoiEmanuela Bușoi
15.07.2016

Somnul Alhambrei/Le sommeil de l’Alhambre

În murmur de frunze, în zgomot de ape,

Blând legănaţi, în ore de amiază,

Cu ochi întredeschişi unii visează

Şi stranii miraje vin să se-adape.

 

Din moţăială trezit, acolo sus pe coaste,

Uimit călăreţul priveşte cum vine

Din vale, în zvon surd de tamburine,

Cu semilune-n flamuri părelnica oaste.

 

Sub turnul în care suspina Boabdil

Zac adormite comori adânc ascunse

Din vremuri străvechi şi demult apuse.

 

Îşi doarme nemurirea regele copil,

Alături de brava, tăcuta armată,

În pântec de munte, sub lespezi de piatră.//

 

 

Les yeux mi-clos, les uns parfois rêvent

Au milieu du jour, doucement bercés

De murmure des feuilles, d’eaux apaisées

Et d’étranges mirages alors s’élèvent.

 

A demi sommeillé, là-haut, sur la côte

Le muletier voit comment de la vallée

En bruit de tambours, de près surveillée

De croissants dorée, l’armée fantôme monte.

 

Sous la tour où Boabdil jadis soupirait,

Gisent cachés des trésors endormis

Depuis des temps anciens, reculés.

 

Il dort son immortalité le roi enfant

Auprès de la paisible troupe assoupie,

Au coeur de la montagne, là-dedans.

Foto: Emanuela Buşoi

1.178 cititori