Singur, vorbind la lampă

Am chemat de urgență eternitatea
dar era în permanență ocupat.
După câteva apeluri zadarnice
am fost îndrumat de către un robot
să formez un interior imposibil
cu numere necunoscute.
Transpir în fața claviaturii
și încerc din răsputeri
să butonez în mod optim
pentru a accesa eternitatea,
doar așa digital, neutral, prin biți
fără afecte și sentimente.
Angoasat în preajma claviaturii
mă zbat să-mi regăsesc interiorul
protejat cu codurile ermetice
ale tainei existențiale.
Disperat în proximitatea claviaturii
mă strădui telepatic să contactez direct
codul eteric al eternității
dar corul de îngeri îmi răspunde ritos
ocupat, ocupat, ocupat !
Visez o linie specială, un fir roșu
de acces direct la eternitate,
un telefon-satelit special
pentru dialog criptat cu Zeii !
Mă trezesc de fiecare dată
într-o cameră izolată, ecranată
singur, vorbind la lampă !