Simt uneori

Simt uneori cum aripi cresc în trupu-mi;

Cum cresc pe dinăuntru, purtându-mă spre soare…

Mă urmăresc din umbră perechi de ochi ce, lacomi,

Ar vrea că zborul lin să fie frânt de-o floare.

Simt uneori cum cade, peste cupola zilei

Tăcerea, în cascade, ducând cu ea cuvântul…

Cuvântul, mistuit de jarul ce arde-n spuza clipei

Că Phoenix va renaşte, gustând din plin avântul.

Simt uneori cum vremea se scurge prin clepsidră,

Rostogolită-n grabă printre mătăsuri albe.

Ascult o melodie pictată de-a timpului orchestră

Iar clipa se alintă şi-mi dăruie trei salbe…

Trei salbe, din mărgele în care-a ascuns vise.

Pe fir ţesut din dalba lumină-a unei stele

Se-nşiră albe gânduri, iar filele nescrise

Luate sunt de valuri ce poartă doru-n ele..

Un dor care frământă calm trupul meu de lut

Iar lutul prinde viaţă, şi-mboboceste-n glastră.

Ispite dulci veghează în asfinţitul mut

Gândul tăcut şi tainic, ivit la o fereastră..