Simt că nu sunt

cel peste care am pus
un maieu chinezesc
un chilot înflorat cu mânecuță
un pulover cu dungi
o pereche de blugi
o geacă de piele primită de pomană

ce m-am bucurat de geaca mortului.
cândva îl vedeam în geaca mea de piele
priveam cu obidă ce geacă frumoasă.
se plimba țanțoş ca un om.
ca un om nemuritor
de piele.

cândva am să-i port geaca ce bucuros
sunt. a venit cândva. nu cred că m-am bucurat vreodată
atât de mult de geaca asta de piele.
îmi pare nici nu îmi pare rău că nu
mai este. nici mortul nici geaca.

nu am să țin la geaca mea de piele
am să o dau cu mâna mea vie de pomană
are să se minuneze lumea uite unul care nu a fost
vreodată. se pare că este.

şi-a dat mâna de pomană împreună cu geaca
lui de piele. noi cei care nu suntem
cei peste care punem nenumărate haine

noi care nu ne mai simțim trupul de carne
că ar fi al nostru. tot ce avem nu este
al nostru.
primim în dar de parcă ni s-ar cuveni ar fi al nostru.